Dacă ai de gând să lucrezi în IT, mai devreme sau mai târziu probabil că vei avea de-a face cu un sistem Linux. Prin urmare, ar fi o idee bună să înveți câteva comenzi elementare și, evident, să te obișnuiești cu consola lui. Ca să exersezi un pic pe o mașină Linux, ai mai multe opțiuni:
- Windows Subsystem for Linux (WSL);
- dualboot Windows+Linux;
- mașină virtuală locală Linux (oricare din aceastea se pot face pe computerul tău);
- VM Linux în cloud (AWS, Azure, Google Cloud Services sau alt provider) sau
- un mic server Linux dedicat.
Despre această ultimă variantă discut aici. Dacă vrei cu adevărat un server (un computer pornit non-stop care rulează niște programe), rămân opțiunile VM în cloud sau server fizic. Anul trecut eu nu aveam habar de VM gratuit de la AWS, Azure sau alții.
Prin urmare, am mers pe varianta unui system-on-a-chip de la Orange Pi. Aș fi vrut Raspberry Pi, dar mi s-a părut prea scump. Se vede economia inclusiv în site-ul Orange Pi, care nu are https. Am găsit un Orange Pi PC (care e în principiu o copie chinezească mai ieftină a Raspberry Pi) și am luat pachetul care include inclusiv carcasă și card microSD. Carcasa include chiar un ventilator mic pentru răcire care face un bâzâit discret, dar l-am dezactivat. Fără să fie forjat, procesorul stă la 40° și e ok așa. Dezavantajul lui este că nu are wifi, doar Ethernet, așa că trebuie ținut aproape de router.
Avantajele sunt: ieșire video (se poate folosi foarte bine ca server multimedia), porturi USB-A pentru mouse, tastatură sau stocare suplimentară pe USB și faptul că există imagini gata de descărcat pentru a instala diverse distribuții Linux (eu am pus un Ubuntu 20.04). În prima fază se montează carcasa de plastic, apoi se fixează placa de bază (tot sistemul, de fapt), se lipesc radiatoarele micuțe care vin cu pastă termică preaplicată și apoi ventilatorul. Tot procesul seamănă cu montarea unui Lego nou. Ai grijă la sensul fluxului de aer, ventilatorul trebuie să extragă aerul cald din carcasă. El este opțional, la mine l-am oprit ca să nu facă zgomot; este OK și așa, dacă procesorul nu este forjat.
Următorul pas este să descarci imaginea sistemului de operare dorit de pe site-ul oficial, să o pui pe cardul microSD și să îi dai drumul. În afară de Ubuntu se mai poate pune Debian sau chiar Android. Instalarea inițială durează câteva minute, apoi noul server Linux este gata de utilizare. Evident, pe lângă folosirea cu mouse și tastatură, te poți loga și la distanță prin ssh. Totul este descris în manualul său, user-ul implicit și parola implicită fiind OrangePi. Spor la lucru!